Ziua mondială a muncii decente – 7 octombrie

Data de 7 a lunii octombrie este dedicată muncii decente, ceea ce presupune remuneraţie corectă, securitate la locul de munca, oportunităţi de dezvoltare profesională, libertate de exprimare, participare activă în luarea de decizii şi – nu în ultimul rând – egalitate de şanse între bărbaţi şi femei.
Conform recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, guvernele trebuie să adopte măsuri care să asigure munca decentă, o condiţie esenţială pentru reducerea sărăciei şi disparitatilor sociale si o dezvoltare durabilă şi echitabilă.
În ciuda angajamentului luat în Declarația Centenarului OIM, adoptată anul trecut, că toți lucrătorii ar trebui să beneficieze de o protecție adecvată a sănătății și securității, evolutia referitoare la aceste aspecte face pasi marunti.
În fiecare an, aproximativ 2,3 milioane de oameni mor din cauza bolilor și a accidentelor de muncă, iar pandemia actuală nu va face decât să sporeasca in mod tragic acest număr. Milioane de lucratori au fost răniti sau suferă de boli pe termen lung, boli determinate de conditiile lor de munca.
În România, în anul 2019 au fost înregistrate mai mult de 500 de noi cazuri de îmbolnăviri profesionale şi peste 5000 de accidente de muncă, din care aproape 200 s-au soldat cu decesul lucrătorilor; aceste statistici arată că în ciuda schimbărilor structurale intervenite în economia românească, condiţiile de muncă nu au înregistrat un progres vizibil,numărul accidentelor de muncă fiind comparabil cu cel din perioada în care economia era dominată de activităţi manufacturiere. Cifrele acestea situează ţara noastră printre ţările europene cu cel mai ridicat risc de mortalitate la locul de muncă.
Deşi studiile efectuate au demonstrat că resursele cheltuite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi protecţia lucrătorilor reprezintă în esenta investiţii profitabile, existe multe voci iresponsabile care cataloghează acest tip de cheltuieli drept poveri administrative, atitudine pe care responsabilii guvernamentali o tratează cu indiferenţă.

Dreptul la protecție împotriva tenhologiilor folosite la locul de muncă, care pun viața în pericol, a substanțelor chimice dăunătoare și a altor pericole trebuie recunoscut ca un drept fundamental, alături de libertatea de asociere și de negociere colectivă și protecția împotriva discriminării şi munca forțată. Acestea sunt pietrele de temelie ale noului contract social de care lumea are atât de mare nevoie pentru a construi rezistența și recuperarea în era COVID-19.
În timp ce măsurile de sănătate publică la scară largă au fost și cel mai probabil vor continua să joace un rol crucial în stoparea răspândirii virusului SARS-CoV-2, va trebui acordată mult mai multă atenție locurilor de muncă pentru a pentru a preveni răspândirea virusului în comunitate.
Sănătatea și securitatea la locul de muncă joacă un rol cheie în acest proces, cu participarea lucrătorilor și a reprezentanților sindicatelor acestora la deciziile necesare în materie de prevenire și protecție.