Desfăşurarea lucrărilor celui de-al 10-lea Congres al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România-FRĂŢIA

Digitalizarea și simplificarea relaţiilor de muncă

In contextul determinat de pandemia Covid-19, când au fost necesare măsuri care să contribuie la reducerea efectelor negative determinate de răspândirea virusului si să se adopte măsuri pentru a limita riscul de excluziune socială si riscul de creştere a şomajului,
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a organizat pe data de 7 septembrie o dezbatere referitoare la Digitalizare si simplificarea relaţiilor de muncă.

Aceasta dezbatere s-a impus ca urmare a faptului că digitalizarea parţială realizată până în prezent determină o adaptare a infrastructurii şi procedurilor pe piaţa muncii. Se impune un inventar serios al platformelor existente dar mai ales a modului în care acestea interactionează sau nu. Având în vederea că statul a rămas mult în urma faţă de ceea ce înseamnă facilitarea serviciilor pentru cetăţeni, este nevoie să se coaguleze un consens pe temele propuse pentru simplificarea relaţiilor de muncă.

Temele de discutie, care, dacă se vor bucura de consensul partenerilor sociali se vor regăsi în modificari ale Codului Muncii, sunt următoarele:

Măsura 1 Digitalizarea Codului Muncii
– contract individual de muncă in format electronic cu semnatura electronică autorizată; arhivă electronică

Măsura 2 Simplificarea procedurilor de SSM
– realizarea instructajului SSM online, cu semnatura electronică; eliminarea răspunderii angajatorului pentru siguranţa angajatului în timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă

Măsura 3 Flexibilizarea relaţiilor de muncă
– scurtarea perioadei de preaviz, de la 20 la 10 zile lucratoare pentru funcţiile de conducere si 5 zile pentru funcţiile de execuţie;
– scurtarea perioadei de probă de la 90 la 30 zile pentru funcţiile de execuţie si la 60 de zile pentru funcţiile de conducere;
– stabilirea ca perioadă de repaus, a oricăror 2 zile din săptămână, prin comun acord angajat- angajator. Eliminarea obligaţiei ca 12 ore de muncă să fie urmate de 24 ore de repaus, angajatul având posibilitatea de a opta pentru orele de repaus, până la finalul lunii.
Nu se va putea lucra mai mult de 5 zile consecutiv, timp de 12 ore/ zi.
– pentru situatii de forţă majoră, angajatorul va acorda un termen de preaviz de minimum 5 zile lucrătoare.
– pentru cazul in care locul de desfăşurare al activităţii nu coincide cu sediul societăţii, angajatorul poate prezenta organelor de control CIM al angajatilor în format electronic.

Măsura 4 Munca la domiciliu
– Angajaţii care activează în sistemul public nu vor putea lucra în regim de telemuncă, ci doar in regim de muncă la domiciliu- având in vedere utilizarea documentelor de serviciu

Măsura 5 Telemunca
– Verificarea activitătii telesalariatului se va face doar prin utilizarea TIC
– Telemunca va putea fi prestată din orice loc, cu condiţia conexiunii la internet sau telefonie fără obligaţia de a se menţiona în CIM locaţia în care telesalariatul îşi desfaşoară activitatea
– Telemunca se poate presta utilizand resursele/ echipamentele tehnice proprii ale salariatului

Măsura 6 Salariul pe ora
– Introducerea conceptului de plata a salariului/ora

Dupa cum se observa, toate aceste masuri sunt în favoarea angajatorilor, întreprinzatorilor, niciuna NU este pentru lucrător.

Dezbaterile avute din partea reprezentantilor sindicali au fost deosebit de critice, concluzionând că se doreşte transformarea lucrătorului într-un sclav modern.

Inţelegem că se doreşte să facem macar paşi mărunţi în sensul digitalizarii relaţiilor de muncă, dar acest lucru trebuie sa se facă treptat, prin acorduri, NU prin modificarea codului legislativ.

Sustinerea noastră ca organizatii sindicale este ca flexibilizarea relatiilor de muncă trebuie sa însemne si securitatea lucrătorilor din toate punctele de vedere ( echilibru viaţă profesională-viaţa de familie, condiţii de muncă, timp de muncă, etc)

Pe de altă parte, digitalizarea este legată de formare profesională, pentru up-gradarea cunoştintelor si abilitatilor de utilizare a tehnologiei. Forţa de muncă este din ce în ce mai puţin pregatită să facă faţă cerinţelor de pe piaţa muncii. Negocierile colective au fost distruse si se văd efectele.

Pentru a face fata acestor numeroase provocări se impune un dialog bazat pe încredere si cooperare, cu bune intenţii si valorizarea sursei celei mai importante din întreg circuitul economic şi anume resursa umană.