In perioada 22-23 octombrie 2019, la Bruxelles, se desfasoara Comitetul Executiv al Confederatiei Europene a Sindicatelor (CES). La aceasta reuniune, din partea Confederatiei noastre participa domnul prim-vicepresedinte Florin Bercea, membru titular al acestui for de conducere la nivel sindical european.

Unul dintre subiectele care sunt supuse dezbaterilor, il reprezinta solicitarea Confederatiei Europene de a determina Comisia Europeana sa accepte initiativa de a elabora o directivă-cadru pentru promovarea negocierii colective și asigurarea unei remunerari echitabile.

CES solicită o inițiativă legislativă sub forma unei directive-cadru care va permite statelor membre să stabilească modul în care acestea pot realiza dublul obiectiv de promovare a negocierii colective și a salariilor minime decente.
Situația din anumite state membre este atât de grava încât necesită acțiuni de forţă, de exemplu  acolo unde numărul lucrătorilor care fac obiectul unui contract colectiv este mai mic de 50%, iar în unele sectoare doar 5%. CES consideră că singurul instrument capabil să garanteze sprijin pentru  sindicate pentru  negocierea colectivă în statele membre unde nivelul negocierii colective este scăzut,  este o directivă-cadru. Directiva-cadru va trebui să recunoască că o legislație unica nu este potrivita pentru toți și ar trebui să asigure mai degraba  participarea partenerilor sociali la  elaborarea legislației și practicilor naționale pentru atingerea obiectivelor cheie. Nu ar trebui să fie un normativ despre cum trebuie atinse obiectivele, ci mai degraba trebuie să fie garantat modul de negociere colectiva. În plus, inițiativa trebuie să includă dispoziții care  vizeaza sa asigure  că statele membre sunt libere,  conform propriilor lor tradiții și respectând pe deplin poziția partenerilor sociali, de a avea sau nu salariul minim. Salariile, ca regulă de bază, au fost convenite in mod autonom de către partenerii sociali naționali; prin urmare, salariul minim  nu trebuie introdus în țările în care partenerii sociali nu  considera  necesar acest lucru.

Conținutul directivei-cadru

Directiva ar trebui să impună statelor membre obligația pozitivă de a promova negocierea colectivă, inclusiv negocierea colectivă sectorială. Înseamnă ca statele membre vor avea obligația pozitivă de a promova negocierea colectivă, inclusiv prin înființarea instituțiilor, resurselor și sprijinul legal necesar și protejarea lucrătorilor și a sindicatelor acestora.
O listă indicativă de obiective ar  putea include următoarele elemente:

a) Asigurarea instituțiilor necesare pentru relații industriale în sprijinul negocierii colective, în special negocieri colective sectoriale specifice, inclusiv extinderea contractelor colective.
b) Asigurarea că negocierile colective sunt disponibile pentru toate sectoarele
economiei (inclusiv a sectorului public) și pentru toți lucrătorii, indiferent de statutul lor profesional; înseamnă că lucrătorii non-convenționali și independenti ar trebui să aibă acces la reprezentare sindicala, la negocieri colective, convenții colective și acțiuni colective;
c) Asigurarea ca dreptul de organizare pentru negocieri collective este respectat în mod corespunzător, de exemplu prin garantarea dreptului sindicatelor de a avea acces la locul de muncă, inclusiv acces digital, pentru a putea întâlni lucrătorii și protejand lucrătorii și sindicatele de  amenințări, represalii, victimizare și alte acțiuni destinate  spargerii sindicatelor;
d) Combaterea dumpingului în negocierile colective (de exemplu, prin acorduri cu mai puține protecții care sunt semnate de „sindicatele galbene”) și depășirea situațiilor în care angajatorii din sectorul privat și public refuză să recunoască sindicatele și / sau să înceapă negocierea colectivă;
e) Garantarea că statele membre nu introduc cerinte de reprezentativitate, cu excepția cazului în care sunt propuse în comun de către parteneri sociali;
f) Asigurarea respectării depline a dreptului la acțiune colectivă (inclusiv garantarea faptului că libertățile economice nu încalcă dreptul la grevă);
g) Asigurarea aplicării corecte a Convențiilor OIM, Cartei social Europene și Convenției Europene a Drepturilor Omului;
h) Solicitarea ca achizițiile publice, finanțarea, subvențiile, fondurile și plățile sa sprijine negocierea colectiva prin solicitarea ca licitația și fixarea prețurilor sa respecte dreptul lucrătorilor la negocieri colective și implementarea completă a contractelor colective;
i) Asigurarea resurselor adecvate (naționale și europene) pentru promovarea și susținerea negocierii colectivesectoriale, inclusiv prin inițiative de consolidare a capacității de negociere și formare;
l) Asigurarea că partenerii sociali sunt implicați pe deplin în cadrul transpunerii inițiativei legislative și, în special, monitorizarea punerii în aplicare a acesteia și eficacitatea acesteia. În plus, directiva ar trebui să prevadă schimbul celor mai bune practici și stabilirea criteriilor de referință pentru convergența ascendenta în ceea ce privește acoperirea generală a contractelor colective.

Directiva-cadru ar trebui să stabilească, de asemenea, dreptul lucrătorilor la un salariu care le garantează demnitatea.

Directiva-cadru trebuie să conducă la o creștere a salariilor minime garantand faptului că statele membre sunt libere, în conformitate cu propriile lor tradiții și respectând pe deplin poziția comună a partenerilor sociali, să aibă sau nu salarii minime. Salariile, ca regulă fundamentală, au fost agreate in mod autonom de partenerii sociali naționali;
Prin urmare, salariile minime nu ar trebui introduse în țările în care partenerii sociali nu consideră că este necesar sau dacă aduc atingere dreptului la negocierea colectivă. Acest lucru înseamnă că Directiva-cadru va trebui sa precizeze următoarele elemente:

a) Statele membre sunt libere să stabilească nivelul salariilor lor minime legale – acolo unde există – atât timp cât garantează demnitatea lucrătorului. Statele membre să stabilească ținte pentru salariile minime, cele mai mici salarii neavand  un nivel nu mai mic de 60% din salariul mediu / median național – cel mai favorabil pentru lucrător. Statele membre trebuie să se asigure că partenerii sociali sunt implicati  efectiv in  stabilirea salariilor minime legale.
b) Stabilirea că salariile minime legale  trebuie să crească întotdeauna treptat și să devină salarii de subzistență, ținând cont de nivelul de trai și nevoile lucrătorilor și ale familiilor acestora, inclusiv costul vieții, prestații de securitate socială, nivelul serviciilor publice, precum și evoluția salariilor și a productivității;
c) Asigurarea că salariile minime legale acoperă toți lucrătorii și elimina toate salariile care sunt inferioare salariului minim (de exemplu,  lucrători casnici, angajați independenți, șomeri, lucrători cu dizabilități sau salariile mici pentru tineri …).
d) Asigurarea că deducerile din salariile minime legale (de exemplu, achiziționarea de uniforme, echipament necesar pentru muncă sau în caz de rupere) sunt interzise și asigurarea că bacsisul și alte plăți cum ar fi orele suplimentare, sunt excluse din calculul salariilor minime legale (astfel de plati trebuie plătite în plus față de salariul minim).

Termenul „salarii minime” sugerează că lucrătorul se poate aștepta să câștige o sumă minimă de bani în fiecare săptămână (sau lună – sau zi, pentru categorii specifice). Cu toate acestea, salariile minime deseori nu sunt definite ca rata minima pe oră și, prin urmare, nu garantează un salariu săptămânal, lunar sau anual sufficient asa cum s-a mentionat  mai sus. Când lucratorii au un program lejer și neregulat, de exemplu, pot câștiga un salariu pe oră minim, dar nu beneficiaza de un salariu săptămânal sau lunar suficient pentru a le acoperi cheltuielile de trai. Pentru a face acest lucru, va fi  necesar să se progreseze pentru a se asigura că lucrătorii au suficiente ore de muncă săptămânal / lunar / (zilnic, pentru anumite categorii) pentru a atinge un salariu real de trai. Prin urmare, Comisia ar trebui să ia în considerare inadecvarea tarifelor minime pe oră ca mecanism pentru persoanele cu contract de muncă cu săptămâni scurte de lucru sau timp  neregulat.

Atunci când stabilește ținte pentru salariile minime, Directiva trebuie sa tina cont  că doar 22 de state membre ale UE au un salariu minim legal. Cipru, Italia, Austria, Danemarca, Finlanda și Suedia nu au salarii minime stabilite prin lege. Este necesar ca acest instrument legal să nu impuna Statelor membre obligația de a introduce salariile minime, acolo unde nu există și unde  partenerii sociali nu consideră că este necesar. În mod similar, multe state membre au salarii minime multiple, de exemplu  un salariu minim national stabilit de lege și salarii minime sectoriale, mai mari, stabilite prin convenții colective; este important de asemenea ca Directiva sa sprijine aceste sisteme.

În mod similar, formularea directivei trebuie să precizeze că scopul acesteia nu este acela de a armoniza sistemele sau să supună negocierile colective regulilor comunitare, ci mai degrabă de a garanta promovarea și respectarea negocierii colective. Directiva ar trebui să clarifice faptul că trebuie luate inițiative în deplină consultare cu partenerii sociali și că aceste initiative întotdeauna trebuie sa consolideze nu sa compromita autonomia partenerilor sociali in negociere, incheierea si aplicarea contractelor collective.

Pașii următori

CES va incuraja atingerea obiectivului pentru ca UE să promoveze în rândul factorilor  politici de decizie,  negocierea colectivă și salariile minime care să permita lucrătorilor să trăiască demn.

Ținând cont de nevoia de a încuraja UE să adopte o abordare corectă în acest sens,  CES va face lobby pentru introducerea de catre Comisia Europeana a unui instrument juridic sub forma unei Directive-cadru care atinge aceste obiective.

CES se va adresa si Reprezentantelor permanente, cu fiecare ocazie, precum și membrilor Parlamentului European, cu participarea activă și sprijinul afiliaților pentru adoptarea unei Decizii cadru pentru negocierea colectiva si pentru asigurarea unei remunerari echitabile.

Pe data de 3 octombrie 2019, Asociaţia Novapolis – Centrul de Analize şi Iniţiative pentru Dezvoltare în parteneriat cu Primăria Municipiului Constanța alături de Coaliția pentru Drepturile Migranților și Refugiaților (CDMiR)  au organizat Seminarul cu tema „Rolul autorităților locale și cooperarea multi-actori în gestionarea migrației și incluziunea migranților și refugiaților”. CNSLR- FRATIA a fost invitata sa participe la acest eveniment; doamna Florentina Enache- sef Departament Relatii Internationale a reprezentat organizatia noastra la aceasta intalnire.

Evenimentul a avut ca scop îmbunătățirea înțelegerii critice a interdependențelor globale care determină fluxurile de migrație către frontierele europene, în perspectiva atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), în special ODD 1, 5 , 10, 11 și 16.

Reprezentanții ONG-urilor, instituțiilor publice și mediului academic, precum și migranții prezenți au avut posibilitatea de a discuta despre aspectele instituționale, legislative și cooperarea la nivel local, regional, național și european în gestionarea imigrației și integrării, care este rolul autorităților publice locale și exemple și bune practici de cooperare multi-actori care sprijină eforturile de incluziune ale migranților și refugiaților în comunitățile locale. În plus, au avut loc dezbatateri pe marginea fenomenului migraționist, oferind sugestii și recomandări privind obiectivele de advocacy la nivel local, național și european pentru gestionarea fluxurilor migratorii și incluziunea migranților și refugiaților.

Acest eveniment s-a desfășurat în contextul proiectelor:

– “Snapshots from the borders – Small towns facing the global challenges of Agenda 2030”, contract nr. CSO-LA/2017/388-115, co-finantat de Uniunea Europeana prin programul DEAR, implementat într-un larg cadru partenerial format din 31 parteneri din diverse state membre ale UE și non-UE și al carui lider de proiect este Municipalitatea Lampedusa si Linosa (Italia). Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă conştientizarea populaţiei, inclusiv a factorilor de decizie de la nivel local, naţional și european, cu privire la problematica migraţiei și asupra provocărilor pe care fluxurile migratorii le au asupra orașelor, în particular cele aflate la granițe.

– National Integration Evaluation Mechanism- NIEM; Measuring and improving integration of beneficiaries of international protection (www.forintegration.eu) este un proiect internațional finanţat prin Fondul European pentru Migraţie, Azil şi Integrare în cadrul unui consorțiu format din 17 organizații neguvernamentale și universități din 15 state membre UE, care își propune să realizeze și să aplice o metodologie de evaluare a calității politicilor de integrare a refugiaților și solicitanților de azil.

Participantii au semnat Petitia pentru declararea  zilei  de 3 octombrie ca Ziua Europeană de Aducere aminte și Bun venit, pentru a ne  asigura că politicile privind migrația se vor fundamenta pe valorile umanității și solidarității, promovând împărțirea responsabilității în întreaga Europă.

Data de 3 Octombrie este o zi simbolică, care ne amintește că în anul 2013, un număr de 368 de persoane (femei, copii și bărbați) și-au pierdut viața într-un naufragiu în largul coastei insulei Lampedusa.

3 Octombrie va fi o zi de comemorare și reflectare asupra acestor pierderi de vieți umane – o zi de amintire a trecutului, de corectare a prezentului, și de a ne imagina un viitor european de solidaritate și respect pentru toate ființele umane.